Alzheimer ar putea sa nu fie de fapt o boala a creierului

1. Demența afectează în prezent peste 50 de milioane de oameni din întreaga lume, cu un nou diagnostic la fiecare trei secunde. Adesea, persoanele care trăiesc cu boala Alzheimer nu își pot recunoaște propriii copii sau chiar partenerul de viață.

Înțelegerea proceselor naturale este esențială pentru a direcționa eforturile umane de rezolvare a situațiilor problematice.

Cercetări realizate în ultimii ani arată că este foarte probabil ca boala Alzheimer să fi fost tratată în mod greșit ca o boală degenerativă a creierului, fiind posibil să fie de fapt o tulburare a sistemului imunitar al creierului. Distincția este esențială la nivelul în care este gândit tratamentul acestei boli a secolului nostru.

În mod obișnuit se crede că beta-amiloidul, o proteină identificată în creier la pacienții cu boală Alzheimer, ar fi cauza degenerării celulelor creierului, iar toate eforturile de a identifica un tratament se concentrează pe această teorie. Potrivit acestei teorii, proteina beta-amiloid apare în mod anormal, din cauze diverse neelucidate în totalitate și contribuie la degenerarea celulelor creierului.

Cercetări efectuate la Laboratorul Krembil Brain Institute, parte a Rețelei Universitare de Sănătate din Toronto, arată însă o nuanță care ar putea să reprezinte cheia pentru identificarea unui tratament efficient.

Astfel, Alzheimer este privit de către cercetătorii de la Krembil Brain Institute în principal ca o tulburare a sistemului imunitar din creier. Sistemul imunitar, care se găsește în fiecare organ din corp, este o colecție de celule și molecule care lucrează în armonie pentru a ajuta la repararea leziunilor și pentru a proteja de invadatorii străini. Când o persoană se împiedică și cade, sistemul imunitar ajută la repararea țesuturilor deteriorate. Când cineva se confruntă cu o infecție virală sau bacteriană, sistemul imunitar ajută în lupta împotriva acestor invadatori microbieni. Exact aceleași procese sunt prezente în creier. Când există un traumatism cranian, sistemul imunitar al creierului se activează pentru a ajuta la reparare. Când bacteriile sunt prezente în creier, sistemul imunitar este acolo pentru a riposta.

Cercetătorii de la Krembil Brain Institute consider că beta-amiloidul nu este o proteină produsă anormal, ci mai degrabă este o moleculă care apare în mod normal și care face parte din sistemul imunitar al creierului. Ar trebui să fie acolo. Când apare un traumatism cerebral sau când bacteriile sunt prezente în creier, beta-amiloidul este un factor cheie care contribuie la răspunsul imun cuprinzător al creierului. Și aici începe problema. Din cauza asemănărilor izbitoare dintre moleculele de grăsime care alcătuiesc atât membranele bacteriilor, cât și membranele celulelor creierului, beta-amiloidul nu poate face diferența între bacteriile invadatoare și celulele creierului gazdă și atacă din greșeală chiar celulele creierului pe care ar trebui să le protejeze. Acest lucru duce la o pierdere cronică și progresivă a funcției celulelor creierului, care culminează în cele din urmă cu demență – totul pentru că sistemul imunitar al corpului nostru nu poate face diferența între bacterii și celulele creierului.

Când este privită ca un atac greșit direcționat de sistemul imunitar al creierului asupra organului pe care ar trebui să-l apere, boala Alzheimer apare ca o boală autoimună. Există multe tipuri de boli autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, în care autoanticorpii joacă un rol crucial în dezvoltarea bolii și pentru care terapiile pe bază de steroizi pot fi eficiente. Dar aceste terapii nu vor funcționa împotriva bolii Alzheimer. Creierul este un organ foarte special și distinctiv, recunoscut ca fiind cea mai complexă structură din Univers. În teoria Krembil Brain Institute cu privire la Alzheimer, beta-amiloidul ajută la protejarea și întărirea sistemului nostru imunitar, dar, din păcate, joacă și un rol central în procesul autoimun care poate duce la dezvoltarea bolii Alzheimer.

Pe lângă teoria care privește Alzheimer ca boală autoimună există și alte teorii care sunt studiate în prezent la nivel mondial:

Teoria care privește Alzheimer ca boală a structurilor celulare minuscule numite mitocondrii – fabricile de energie din fiecare celulă a creierului. Mitocondriile transformă oxigenul din aerul pe care îl respirăm și glucoza din alimentele pe care le mâncăm în energia necesară pentru amintire și gândire.

Teoria care privește Alzheimer ca rezultatul final al unei anumite infecții cerebrale, bacteriile din gură fiind adesea sugerate ca fiind de vină.

Teoria care privește Alzheimer ca manipulare anormală a metalelor din creier, posibil zinc, cupru sau fier.