May 6, 2018

Dumnezeu şi sensul lumii

Dacă Dumnezeu există, îmi pun problema unde se află el? Dacă s-ar afla în ceruri sau aici, undeva, ori în celălalt capăt al galaxiei, ar fi şi el supus limitărilor spaţiului şi timpului. Ceea ce ar însemna că omnipotenţa, omniscienţa şi ubicuitatea nu ar fi posibile. Ceea ce ar însemna că nu ar fi atotputernic şi ubicuu. Adică Dumnezeu ar înceta să mai fie Dumnezeu.

Presupunând că Dumnezeu există, acesta ar putea să existe doar în afara spaţiului şi timpului. El nu poate fi decât în afara spaţiului şi a timpului. Pentru că a fi aflat în cadrul spaţiului înseamnă să fi supus limitărilor implicate de spaţiu şi timp.

Şi atunci, dacă Dumnezeu nu este în spaţiu şi timp, unde ar fi El mai exact?

Într-un alt spaţiu nu putem considera că poate fi întrucât am reveni la dilema de mai sus: limitarea pe care o implică existenţa unui spaţiu şi implicit a timpului pe care îl presupune cu necesitate un spaţiu (datorită parcurgerii distanţelor între limitele spaţiului).

Singura explicaţie posibilă, care să îl situeze pe Dumnezeu undeva, fără a îl limita la spaţiu şi timp, ar fi aceea că Dumnezeu este însuşi spaţiul şi timpul. Ori spaţiile (lumile) şi timpurile implicite.

Prin urmare, în măsura în care El există, singura explicație rațională posibilă este că Dumnezeu nu poate fi altceva decât chiar spaţiul şi timpul. Dumnezeu nu poate fi decât "Tot ceea ce există". Spaţiul şi timpul cu tot ceea ce le umple. Dumnezeu este tot ceea ce există. Manifestându-se global în diferite forme, inclusiv contradictorii, aşa cum sunt viaţa şi moartea.

În acest sens "omul creat după chipul şi asemănarea Sa" capătă un nou înţeles. Dacă Dumnezeu este "Tot ceea ce există", tot ceea ce există este Dumnezeu, tot ceeea ce există sunt părţi din Dumnezeu. Tot ceea ce există este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Inclusiv Omul. Inclusiv Viața.

Inapoi