May 6, 2018

Noua paradigmă din biologia celulară și implicațiile asupra psihoterapiei

Ceea ce afirmă epigenetica este că un comportament învățat din experiență, de exemplu de către o pasare, având valoare de supraviețuire, va afecta atât de tare organismul respectivei ființe, încât va ajunge să fie imprimat efectiv în gene, transmițându-se către generațiile următoare în așa fel încât la a treia sau patra generație, confruntată cu același pericol ca generațiile din urmă, pasarea adoptă comportamentul care îi asigură supraviețuirea fără să îl fi învățat.
Aceste observații sunt fundamentate științific prin noua paradigmă din biologia celulara care ne spune ca genele influențează comportamentul, însă, printr-un proces complex, numit epigenetic, la rândul său mediul influențează genele, până într-atât încât determină apariția unor gene noi, prin reconfigurarea structurilor proteice.
Ce legătura are aceasta cu psihoterapia?
Mediul extern este mediat de către percepție. Iar percepția este educabilă.
Așa cum spunea Rogers, ființele găzduiesc în ele însele ceea ce definim prin tendința la actualizare: capacitatea de a produce acele modificări necesare pentru a asigura supraviețuirea în condițiile dezvoltării la maxim a capacităților potențiale pe care organismul le are.
Psihoterapia reprezintă, din această perspectivă, un set de mijloace și metode prin care este posibilă reconfigurarea percepției, prin restructurare cognitivă și afectivă, astfel încât să poată fi eliminate blocajele care survin ca urmare a percepțiilor eronate care împiedică procesul de evaluare organismică.

Altfel spus, ceea ce ți se întâmplă în acest moment, ceea ce simți, dar și ceea ce ești sau felul în care ești, este în bună măsură rezultatul percepției tale asupra propriei persoane și asupra mediului tău extern. Ceea ce percepi are influență asupra ta chiar mai mult decât rezultatul direct al mediului extern asupra ta.

Psihoterapia te poate ajuta să schimbi modul în care te simți, modul în care privești lumea și pe tine însuți, chiar și modul în care privești ceea ce ți se întâmplă până la urmă, printr-un proces de reconfigurare a percepției tale asupra propriei tale persoane și asupra lumii, în urma restructurării cognitive și afective, adică în urma schimbării modului în care înțelegi ce se întâmplă cu tine și cu mediu tău extern. Schimbi perspectiva, te schimbi și schimbi lumea. Chiar dacă, pentru început cel puțin, doar lumea ta.

Inapoi