May 6, 2018

Realitate şi adevăr

În jurul nostru există o realitate pe care nu o putem nega (deşi unii, mai filosofi, o fac) întrucât ne izbim de ea, uneori violent, cum ar fi un perete de exemplu. Să o numim realitate obiectivă. În acelaşi timp noi, ca fiinţe umane, nu percem realitatea aceasta în mod nemijlocit, ci prin intermediul simţurilor care, aşa cum ştim din experienţă, sunt supuse erorii. Prin urmare ceea ce percepem nu este realitatea obiectivă în întregimea sa, ci o realitate subiectivă, intermediată de simţuri, de experinţe anterioare proprii sau învăţate de la alţii. O realitate oglindită. De asemenea, trăind în colectivităţi, ajungem la Adevăruri care sunt percepute altfel de alţi indivizi sau alte comunităţi. Aici putem vorbi deja de realitatea subiectivă colectivă, diferită sub aspect cantitativ, iar uneori şi calitativ, de cea anterioară, realitatea subiectivă individuală. Asta nu înseamnă neapărat că realitatea subiectivă individuală cu privire la un anumit subiect/ obiect este diferită de realitatea subiectivă colectivă referitoare la acel obiect, pentru că atunci noi nu am mai fi incluşi în această realitate subiectivă colectivă ci, eventual, într-o alta; diferenţa este dată de subiectele/ obiectele care privesc aceste două tipuri de realităţi.

Dar dacă avem de a face, iată, cu trei categorii de realitate, cum am putea defini Adevărul ca reflectare a realităţii? Realitatea noastră subiectivă face parte din Adevăr sau nu? Face parte din adevăr atâta timp cât o considerăm ca atare: nu ştiu exact care este realitatea, dar eu aşa o văd/ simt/ imaginez.

Prin urmare, ca indivizi ai speciei umane, realitatea obiectivă şi, în consecinţă, o parte importantă a Adevărului, ne sunt imposibil sau cel puţin foarte greu de accesat. La asta putem adauga realităţile subiective individuale ale altor persoane, cât şi realităţile subiective colective în care nu suntem integraţi.

Dacă vom considera că doar realitatea aşa cum o percem noi reprezintă Adevărul, ne vom găsi în situaţia de a refuza părţi extrem de importante ale Adevărului. Ne vom putea găsi în situaţia de a lupta pentru jumătăţi sau sferturi de adevăr, ori chiar de a lupta împotriva Adevărului.

În acelaşi timp nu avem cum să rămânem blocaţi în ideea că nu ştim care este Adevărul. Să luăm următoarea situaţie: te plimbi prin iarba înaltă şi deasă a savanei. Eşti o primată abia devenită om, sau un om abia ieşit din statutul de primată. Iarba prinde a se mişca. Poate fi vântul sau poate fi un prădător care se apropie de tine. Dacă fugi şi nu este decât vântul, consumi inutil energie, dacă nu fugi şi acolo este un prădător, mori înainte de vreme.

Dacă luăm în considerare că nu ştim care este realitatea obiectivă, avem toate şansele să nu fugim când suntem atacaţi de un prădător. Şi atunci, pentru a ne apăra, vom presupune o realitate care ne convine mai mult din punctul de vedere al şanselor de supravieţuire. În alte cazuri vom presupune o realitate care ne convine mai mult din alte considerente, cum ar fi: experienţele proprii, avantaje imediate sau îndepărtate etc.

Ne aflăm prin urmare, în situaţia în care suntem nevoiţi să acţionăm în consecinţă cu o realitate de care nu putem fi siguri în totalitate în condiţiile în care suntem perfect conştienţi de limitările noastre. Răspunsul ar putea fi acela că, deşi acţionăm într-un sens sau altul, ne putem păstra întotdeauna credinţa că lucrurile ar putea să nu fie aşa cum le percepem noi. Iar asta ne va face să fim mai puţin încrâncenaţi în susţinerea unor realităţi de care suntem conştienţi că nu suntem siguri, cel puţin atunci când aceasta nu are legătură directă cu supravieţuirea personală sau a celor care decidem că sunt importanţi pentru noi. Cazuri în care putem decide, deplin conştient, să nu acceptăm realitatea subiectivă a unui alt individ sau a unei alte colectivităţi dacă această realitate ne pune sub semnul întrebării însăşi supravieţuirea, capacitatea de a ne continua viaţa.

Asta presupune să ne asumăm responsabilitatea pentru decizia de a considera o anumită realitate şi nu alta, de a ne asuma responsabilitatea pentru consecinţele deciziei noastre, precum şi responsabilitatea de face ajustările necesare atunci când constatăm/ percepem că realitatea se schimbă faţă de situaţia iniţială.

Inapoi